Gandul zilei!

31.12.2021. 

            Suntem parte din Univers, iar calatoria noastra, aici, nu este intamplatoare. Am venit cu un scop, sa invatam. Experientele pe care le traim in aceasta calatorie numita - Viata - sunt menite sa ne aduca si sa ne directioneze catre menirea noastra, scopul pentru care am ales sa experimentam viata in acest spatiu si timp. Fara un scop in viata suntem ca o frunza in bataia vantului, nu ne-am nascut sa fim purtati de vant oriunde , fara orientare. 

            Astfel ca, fiecare an este o treapta din calatoria vietii noastre. Sa o marcam cum trebuie! Cu intelepciune, cu intelegere si constientizare a ceea ce am realizat, dobandit sau involuat. Astazi este ziua recapitularii si , implicit , ziua stabilirii intentiei pentru urmatoarea treapta din viata noastra. Sa o intampinam cum trebuie. 

            Daca procesul recapitularii nu ne aduce satisfactii, pentru ca simtim ca nu am realizat, dobandit si constientizat ce am fi dorit. Nu trebuie sa ne impovaram cu regrete, ci sa ne ridicam privirea -  SUS - catre noua - treapta a evolutiei, si anume 2022. 

            Pentru a ne schimba, trebuie sa indeplinim 3 conditii:

1. Trebuie sa anuntam cu voce tare decizia noastra de a ne schimba, astfel incat intentia sa ne poata auzi;

2. Trebuie sa ne angajam constiinta pe o anumita perioada de timp. Nu putem sa incepem ceva si sa o lasam balta de indata ce ne-am descurajat.

3. Trebuie sa privim rezultatul actiunilor noastre cu o detasare totala. Aceasta inseamna sa nu ne implicam in ideea de succes sau esec. 

            Deasemenea, trebuie sa stii ca cuvantul ''trebuie'' - trebuie sa-l scoatem din dictionarul cuvintelor zilnic folosite. Nu trebuie sa facem nimic, pentru ca trebuie.....uitati de acest cuvant daca doriti sa va schimbati viata. Doar in cerintele de mai sus ''trebuie''- isi foloseste sensul si utilitatea. 

Mult success!

Cu drag, 

Adriana!

 Gandul zilei!

        

  

          ''Unii oamenii cred ca stiu totul, dar ei nu sunt langa tine, nu traiesc in locul tau, pe ei nu-i doare sufletul cum te doare pe tine, din ochii lor nu pornesc lacrimile care curg din ochii tai. Ei doar isi imagineaza cum este viata ta si sunt convinsi ca ar face totul altfel, cu siguranta mult mai bine decat tine. pentru ei, suferinta ta este doar o alta poveste printre alte povesti pe care le afla, intamplare care aparent ii misca, dar nu e chiar asa, pentru ca le-o spun si altora ca pe un simplu fapt divers si, mai ales, o trateaza superficial, fara implicare. Caci nu o traiesc si nu inteleg mare lucru din ea, fiindca pentru ei este doar un film, o proiectie a unor evenimente care i se intampla doar altuia. iar tu plangi singur - pentru ca unii oameni cred ca stiu totul, dar nu stiu tocmai ceea ce este cel mai important: cand si cum sa-ti fie alaturi, cand sa-ti stearga lacrimile sau cand ar trebui sa te lase singur.....Macar pentru o clipa. Clipa aceea valoroasa cat eternitatea si iubirea. '' Iubirea te invata - Irina Binder

            Suflet frumos, sa nu uiti - nu esti o victima a circumstantelor si altii nu sunt obligati sa te simpatizeze. Pentru ca ceilalti nu pot umple golul din tine, nu pot sa te ajute sa depasesti sentimentul de neajutorare, de nemultumire. Numai daca te intorci spre tine si intelegi ce trebuie sa faci pentru a te simti suficient de puternica, vei reusi. 

            Nu cauta tot timpul pe cineva in care sa poti avea incredere implicita, si ai incredere fara rezerve. Acest cineva poti fi doar TU. Niciodata nu te vei simti suficient de indrazneata pentru a actiona, dar prin actiunile tale, in fiecare zi, curajul pe care ti-l vei acorda singura, vei castiga mai multa hotarare si determinare. Ai incredere tine. Esti puternica , nu ai nevoie de validarea nimanui. Doar tu poti sa te validezi zi de zi, prin increderea pe care ti-o acorzi. Si nu uita, esti minunata!!!

Cu iubire, 

Adriana.

 

Despre perfectiune -  recomandare short-video.

        Perfectiunea inseamna ''insuficient''- aspiram la mai mult de la viata. 

        Ar trebui, intotdeauna , sa existe un echilibru in toate, dar ,totusi, nu putem echilibra absolut orice aspect al vietii noastre, mai ales daca suntem focusati pe perfectiune. Acestea fiind spuse, ar fi ideal sa intelegem ca facem doar ce putem si depunem efort in ceea ce este important . Si, cel mai important sa nu ne batem singuri atunci cand lucrurile nu sunt asa cum dorim sa fie - perfecte. 

        Persoanele care au trait o viata alaturi de parinti - ''nebuni de control'', trebuie sa stie ca niciodata nu este prea tarziu sa preia controlul asupra vietii lor. Cu totii avem de ales, poate nu inainte de varsta legala, din pacate, ceea ce este dificil pentru multi, dupa cum am observat in viata de zi cu zi. Dar atunci cand esti capabil sa lucrezi si sa te intretii singur - nu lasa trecutul sa te tina inapoi, sau sa stai pe el, ci treci la un nou inceput. 

Cu mare drag, 

Adriana!

 Meditatia si cunoasterea de sine

Incercari si Rataciri

         ''Cel ce paseste pe calea de scolire esoterica intra intr-un context de viata mai larg, presarat cu diferite incercari. Intrucat cunostiintele superioare pot fi atinse numai prin transformarea de sine, cautatorul devine tot mai sensibil la obstacolele de pe acest drum. Obstacolele, pe care el trebuie sa le atribuie propriei sale existente din trecut si care stau in calea stradaniei sale spre existenta din viitor. El simte tot mai concret separarea fiintei sale in doua parti: una careia ii spune in viata cotidiana ''EU'', care insa se arata tot mai mult a fi o aparenta, si o alta parte, pe care o simte drept adevaratul sau EU superior, si pe care vrea sa o scoata la lumina. Eul-aparent si Eul-real duc o lupta, care se desfasoara zi de zi, si cu cat omul merge mai departe pe calea cunoasterii, cu atat mai evidenta apare aceasta opozitie. 

          Fiecare om cunoaste diferenta intre ceea ce vrea ''de fapt'' si ceea ce face in realitate, Insa in timp ce fara o cale a cunoasterii, omul ajunge sa se obisnuiasca usor cu Eul-aparent, iar cealalta instanta care este in el se trezeste numai in anumite momente exceptionale, prin exercitii aceasta instanta devine tot mai constienta si mai relevanta. Totodata, aceasta constienta face tot mai evidente imperfectiunile Eului cotidian si, prin aceasta, prapastia dintre ceea ce am dobandit pana in prezent si cele spre care ne straduim. 

          Cu aceasta omul se afla in fata a doua pericole. Unul este renuntarea. Creste dispozitia care spune : ''oricum nu voi putea ajunge vreodata acolo''. urmarea este ca omul nu mai este loial Eului superior ce se trezeste, il uita chiar, si se afunda din nou in Eul sau aparent. Omul poate acoperi aceasta lipsa de loialitate prin faptul ca isi muta privirea de la transformarile care se petrec in propria sa fiinta, in jurul sau si devine deosebit de atent la imperfectiunile celorlalti oameni. Pentru ca a renuntat la responsabilitatea fata de sine insusi, el se poate transforma intr-un critic arid. Drumul spiritual - stiintific este un drum al trezirii si tocmai trezirea ne pricinuieste totodata si experiente dureroase. Lucruri care pana mai inainte erau ascunse, se arata acum cu toata claritatea. Astfel se poate ajunge usor ca un ''ispititor ascuns'' sa se mute privirea de la propriile imperfectiuni si slabiciuni spre cele din lumea din jurul nostru. 

         Pe langa pericolul de a deveni un critic arid, atoatestiitor si indoctrinat, mai exista unul, si anume sa iau deja drept realitate telul care se afla in viitor si care deocamdata traieste in mine ca imaginea unui mare ideal. In aceste caz, omul crede asa de mult in adevarul, frumosul si binele din viitor si il vietuieste asa de mult ca pe ceva real, incat pierde din vedere prezentul. 

         Obsesia criticii si pierderea realitatii sunt asadar doua pericole pe aceasta cale. nu in ultimul rand, acestea doua au legatura cu faptul ca omul acorda o valoare foarte mare la ceea ce a devenit deja, ceea ce il impregneaza din trecut fara contributia sa. Prin opozitie cu aceasta existenta, viitorul este doar o samanta invizibila. Astfel, ceea ce aduc la lumina ca rezultat al unei dezvoltari trecute, actioneaza mult mai puternic decat conditiile din viitor. Insa meditatia asupra semintei ne poate invata ca ceea ce este mic, invizibil poarta in sine intreaga forta a dezvoltarii viitoare, in timp ce ceea ce este gata format nu mai are viitor si, prin aceasta, nu mai construieste nimic nou, ci poate sa dea nastere in launtrul sau semintei invizibile. 

       Viitorul apare intotdeauna imperfect, mic si lipsit de putere prin contrast cu ceea ce exista deja. Imediat insa ce forta de samanta a viitorului incepe sa fie vietuita in potentialul sau de transformare, dispare si resemnarea. teama de viitor, o dispozitie larg raspandita astazi, poate fi cel mai bine combatuta prin initiativa individuala. In aceste sens, fiecare initiativa care are drept tel transformarea omului cotidian formeaza o samanta pentru viitor. Omul superior in devenire vorbeste incet la inceput. In prima faza el apare ca un observator launtric delicat, care ne conduce printre diferitele exercitii. El observa unilateralitatile, ne incurajeaza, ne aminteste  totodata, ca voce a constiintei, de propriile noastre decizii, pe care poate ca le-am uitat. ''

citat din cartea - Meditatia - introducere in practica meditatiei antroposofice de H. Zimmermann si R. Schmidt

Cu iubire, 

Adriana.

 ''Merit sa fiu iubita''

        Gandurile sunt energie, legea atractiei este gandurile noastre materializate. Care ganduri? Cele pe care le credem ! Adica, credintele noastre.

Daca credinta noastra este ''nu merit'', nu sunt suficient de bun, atunci nu vom fi. ...De ce nu merit? Inainte parca meritam?- Eh, aici intervine un conflict personal, astazi o sa explic modalitatea prin care putem creea inconstient conflicte mentale.

        Am ales convingerea - ''Merit sa fiu iubita''

Majoritatea credintelor noastre se formeaza in copilarie. Asa ca, daca in copilarie am inteles ca pentru a primi iubire, atentie si a ne simti apreciati, tot ce trebuie, este sa ne comportam frumos asa cum parintii nostri si-ar fi dorit. Practic, am invatat sa fim atenti la ceea ce isi doresc parintii nostri, la reactia lor cu privire la comportamentul nostru.

        De exemplu, am inteles foarte repede ca dorintele mele nu sunt importante, daca imi doream sa ma joc, iar pentru tatal meu era important sa fie liniste in casa, din acel moment, observam acest lucru si pastram linistea. Toate bune si frumoase pana aici, dar ca sa-i multumesc pe ei , am invatat sa ma mint pe mine. Am invatat sa uit de mine. Si, cel mai important, am invatat ca -''merit sa fiu iubita'' este egal cu , trebuie sa am grija de nevoile celorlalti.

        Partea foarte interesanta apare cand devenim adulti si credinta ''merit sa fiu iubita'' ne focuseaza pe ceilalti, mereu este despre cum se simt si ce vor ceilalti. Daca sunt mereu atenta la emotiile si trairile celorlalti, daca simt compasiune si intelegere, daca sunt un punct de sprijin. Practic , in numele credintei , uitam de noi. Pana aici, toate bune si frumoase, asta a fost experienta, asa s-a format credinta, nimic de obiectat.

        Sa presupunem, ca avem o persoana X, a inteles procesul de formare al credintei, atat in copilarie , cat si in adolescenta, isi da seama de tiparele comportamentale pe care le-a dobandit inconstient, incepe sa constientizeze ca se autosaboteaza si se suprasolicita pentru ceilalti. Astfel ca, incepe sa caute informatii si solutii pentru a-si schimba perceptia , credinta si modul de a privi lucrurile. Incepe sa fie mai atenta la propria persoana, invata sa spuna NU. Isi schimba viata, se pune pe primul loc.........si, Boom, ceva se intampla.....

        Ceea ce este destul de dificil de inteles, este ca noi suntem suma tuturor credintelor noastre. in momentul in care incepem sa facem schimbari este foarte important sa schimbam credinta radacina.

        Credinta radacina - Merit sa fiu iubita-(formata in copilarie) inseamna: sa fiu atenta la ceilalti, la nevoile si dorintele lor, daca nu fac acest lucru inseamna ca NU merit sa fiu iubita.

        Credinta actuala- Merit sa fiu iubita-(credinta noua, pe care dorim sa o integram) inseamna: este important sa ma iubesc si sa ma apreciez, sa imi cunosc dorintele, emotiile si trairile , sa fiu atenta la nevoile mele.

        Cand lucram cu credintele noastre, este foarte important sa cautam sursa acestei credinte, si sa o eliminam, altfel nu vom face decat sa adaugam o credinta noua peste o alta veche, creand un conflict, care ne va produce un dezechilibru la nivel mental....vom fi suspendati intre dorinta de a fi noi insine...si dorinta credintei vechi de a fi pentru ceilalti. Si, astfel vom creea o lupta interioara si vom deveni frustrati. Deaoarece, constient - stiu ca sunt importanta, ma apreciez si ma iubesc-dar acestea sunt actiuni pe care mintea subconstienta le percepe ca pe: nu merit sa fiu iubita , se produce o contradictie. o lupta intre mintea constienta-ceea ce imi doresc eu , si mintea subconstienta - ceea ce a dobandit ea ca sens si inteles de-a lungul vietii. Este important sa schimbam credinta la nivel subconstient.

        Si, uite asa, afirmatiile pozitive sunt si nu sunt bune, pentru ca plecam de la o problema si ne trezim cu doua la final.

        Transformarea personala inseamna lucru cu noi, iar informatiile trebuie selectate. Ideal ar fi sa cautam o persoana care sa ne indrume, tocmai pentru a evita producerea unui conflict intre a fi sau a nu fi. Intre a nu mai sti cine suntem, ce vrem si ce ne dorim.

Cu iubire ,

Adriana.

 

Despre recunostiinta!!!🙏

        Pare atat de simplu, in anumite privinte, incat este aproape jenant sa fim nevoiti, sa invatam, din nou, sa fim recunoscatori. Da, ai citit bine....este necesar sa invatam , din nou, sa fim recunoscatori. De ce? ...pentru ca ne-am indepartat de noi. Cum? ...cu fiecare zi in care am renuntat la tot ceea ce ne implineste sufletul. Cum ne redescoperim? ...este esential (pe langa alte practici, dar in acest moment ma voi rezuma doar la acest aspect) sa introducem in rutina noastra zilnica: practica recunostiintei.

        Ca sa ne bucuram din plin de beneficiile recunostiintei, este important sa dam timpul inapoi. Sa ne intoarcem in copilaria noastra, la acele momente cand, nu exista notiunea de timp si nici, notiunea de pierdere a timpului. Eram fericiti, pentru ca eram fericiti, si atat. Ne bucuram de soare, de cer, de nori, de zambete, ne bucuram de noi. Timpul si vinovatia sunt concepte despre care aflam mult mai tarziu in viata.

        Daca iti doresti sa-ti imbunatatesti calitatea vietii, incepe acum, ia un caiet si scrie trei lucruri pentru care esti recunoascatoare sau recunoscator. Este important sa scrii in fiecare seara, dupa un timp, se vor observa schimbari in modul de a percepe lucrurile, precum si situatiile cu care ne confruntam, fiecare cu trairea si constientizarea lui.

Sa va fie cu folos! 🙏

 Gandul zilei!

      

         Pentru ca astazi este Duminica, iar aceasta zi ne este data de la Dumnezeu pentru relaxare, petrecerea timpului cu noi insine, precum si cu cei dragi noua, am decis sa vorbesc putin despre - DRAGOSTE!

        Dragostea inseamna totul, ea include toate sentimentele umane, emotiile pe care le ascundem, emotiile de care ne este teama. Carl Jung a spus: ''prefer sa fiu intreg, decat bun''. Oare, cati dintre noi nu ne-am ''parasit'' pe noi insine, ca sa fim buni, sa fim placuti de ceilalti si sa fim acceptati?

        In cartea lui Neale Donald Walsch ''Conversatii cu Dumnezeu'', Dumnezeu spune:

''Dragostea perfecta este pentru sentiment, ceea ce albul perfect este pentru culoare. Multi cred ca albul inseamna absenta culorii. Nu este asa. El include toate culorile.Albul inseamna toate culorile care exista, combinate. Tot asa, dragostea nu este absenta unei emotii (ura, manie, desfrau, gelozie, avaritie), ci insumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totala. Totul adunat la un loc. Totul. ''

        Dragostea include TOTUL, plusul si minisul, lumina si intunericul, fericirea si tristetea, frustrarea si implinirea, TOT.

Reconectarea cu viata!

         Mindfulness este un nou mod de a fi, un nou mod de a experimenta viata si de a imbunatatii echilibru in viata de zi cu zi.

        Cand invatam practicarea si aplicarea in viata de zi cu zi a tehnicii - mindfulness- trebuie avut in vedere ca aceasta activitate nu vindeca, de fapt, toate ''bolile'', dar ceea ce va face este sa ne schimbe perspectiva asupra disconfortului mental si sa ne deschida noi posibilitati de a trece de la doar ''fiinta - a fi'' si de la ''a lupta'' inapoi la o viata armonioasa. 

         Practic inveti sa traiesti cu durerea, tristetea, lipsa bucuriei, decat sa te concentrezi asupra ei tot timpul. Toate aceste trairi neplacute vor deveni doar niste trairi intelese si acceptate.  

        Introducerea practicii - mindfulness- in viata noastra, ne poate ajuta sa nu ne mai imbolnavim, sa nu mai fim nefericiti, sa ne ferim de tot ce este negativ si neplacut. Deasemenea, ne poate intoarce la constientizarea bucuriei , voiosiei din copilarie, pe care o aveam cu totii cand eram tineri. 

        Putem experimenta, din nou lucrurile minunate din viata noastra: un fir de iarba, nori pe cer, gustul unei capsuni delicioase, petrecerea timpului cu prietenii si persoanele dragi. Ne amintim, dintr-o data, ca aceste mici momente sunt adevaratele minuni ale faptului de a fi in viata. Aceste sclipiri de bucurie conteaza cu adevarat, pentru ca ne leaga de viata, mai degraba, decat sa ne desparta de ea.

       Principalele tehnici utilizare sunt: 

• Recunostiinta si meditatia;
• Fii prezent - Aici si Acum  - traieste clipa de clipa si vezi totul din nou, fara judecata si ingrijorare;
• Acceptarea - practicile simple de constientizare angajeaza mintea si corpul, ajutandu-te sa renunti si readucandu-te incet la un sentiment de liniste si pace;
• Fii hotarat si ferm - atunci cand amanam si ne distragem atentia cu o alta activitate, evitam, de fapt,
  sa ne angajam in a face ceea ce conteaza cu adevarat;
• Fii tu insuti - concentrarea pe o stare de ''a fi'', decat de ''a face'' ne poate elibera de mintea ingrijorata. 

        

Memoriile unui suflet in cautarea sensului

''Cristalu de gheata, inconstient si rece

Ascunde in el o mare poveste

O raza de soare, crapal-ar in doua

Si inima sa v-a fi iarasi noua.

Sa pun ghenunchi jos, nu cred ca e deajuns

Dar sper ca intr-o zi voi capata raspuns.

Sa-mi iau o masca noua, eu cred ca e-nzadar

Neputincios fiind, infernul mi-l fac dar.

Sa dau timpu-napoi, sa merg pe un drum nou

Nu este nici o sansa, dar pot sa spun: Mi-e DOR.

Ma dor nespuse ganduri, nespus de mult ma dor!

Ca eu rau am facut, ca simplu muritor.

Poate a mea gandire a fost ca va fi bine

Dar binele din mine, in lume n-a fost bine.

Doar o scanteie mica in spuza de cenusa

Doreste sa renasca, sa-mi fie iarasi muza.

Sa-mi duca pasii-ncet si sa-mi descopar crezul

Crezand din nou in mine gasind in viata sensul.

Sa fiu iarasi acela, sa farime abisul

Cu propria putere sa atinga paradisul.

Si fara egoism sa-i dau lumii in dar

Si pentru totii din jur sa nu aiba hotar.

Sa pot accede iar, spre teluri fara capat

Sa plang de fericire c-am daramat zagazul.

M-a tintuit prea mult durerea ce m-apasa

S-o iau iar de la capat, dar oare cu-i mai pasa.

Fiind impiedicat de propiul meu orgoliu

Mi-am dat cazna pe veci sa fiu un om notoriu.

Cu gandul la mai bine, redevenind iar om

Curmandu-mi indolenta, ma v-oi trezi din somn.

Cu vise si sperante sa umplu un pahar,

 sa-l beau pana la fund ca amagiren-dar.

Sub pasul meu sa pun doar samburi de stejar

N-apoi cand oi privi sa-mi fie drumul clar.

la capat de drum, un far sa-mi dea semnale

Aicea tre's-ajungi sarmane calator!

sa beau din apa vietii! Sa ma trezesc din tina

Sa pot deschide usa, ce duce spre lumina.

O luminita mica, ce palpaie-n tacere

Renaste explodand si dandu-mi iar putere

Rog vinul din pahar, sa-mi dea doar un cuvant, 

Cuvant inghetat in stele din cer.

Rog soarele sa-ncalzeasca Cuvantul pentru Tine, 

Cuvantul nerostit si ferecat in Mine. 

IARTA-MA''