Meditatia si cunoasterea de sine
Incercari si Rataciri
''Cel ce paseste pe calea de scolire esoterica intra intr-un context de viata mai larg, presarat cu diferite incercari. Intrucat cunostiintele superioare pot fi atinse numai prin transformarea de sine, cautatorul devine tot mai sensibil la obstacolele de pe acest drum. Obstacolele, pe care el trebuie sa le atribuie propriei sale existente din trecut si care stau in calea stradaniei sale spre existenta din viitor. El simte tot mai concret separarea fiintei sale in doua parti: una careia ii spune in viata cotidiana ''EU'', care insa se arata tot mai mult a fi o aparenta, si o alta parte, pe care o simte drept adevaratul sau EU superior, si pe care vrea sa o scoata la lumina. Eul-aparent si Eul-real duc o lupta, care se desfasoara zi de zi, si cu cat omul merge mai departe pe calea cunoasterii, cu atat mai evidenta apare aceasta opozitie.
Fiecare om cunoaste diferenta intre ceea ce vrea ''de fapt'' si ceea ce face in realitate, Insa in timp ce fara o cale a cunoasterii, omul ajunge sa se obisnuiasca usor cu Eul-aparent, iar cealalta instanta care este in el se trezeste numai in anumite momente exceptionale, prin exercitii aceasta instanta devine tot mai constienta si mai relevanta. Totodata, aceasta constienta face tot mai evidente imperfectiunile Eului cotidian si, prin aceasta, prapastia dintre ceea ce am dobandit pana in prezent si cele spre care ne straduim.
Cu aceasta omul se afla in fata a doua pericole. Unul este renuntarea. Creste dispozitia care spune : ''oricum nu voi putea ajunge vreodata acolo''. urmarea este ca omul nu mai este loial Eului superior ce se trezeste, il uita chiar, si se afunda din nou in Eul sau aparent. Omul poate acoperi aceasta lipsa de loialitate prin faptul ca isi muta privirea de la transformarile care se petrec in propria sa fiinta, in jurul sau si devine deosebit de atent la imperfectiunile celorlalti oameni. Pentru ca a renuntat la responsabilitatea fata de sine insusi, el se poate transforma intr-un critic arid. Drumul spiritual - stiintific este un drum al trezirii si tocmai trezirea ne pricinuieste totodata si experiente dureroase. Lucruri care pana mai inainte erau ascunse, se arata acum cu toata claritatea. Astfel se poate ajunge usor ca un ''ispititor ascuns'' sa se mute privirea de la propriile imperfectiuni si slabiciuni spre cele din lumea din jurul nostru.
Pe langa pericolul de a deveni un critic arid, atoatestiitor si indoctrinat, mai exista unul, si anume sa iau deja drept realitate telul care se afla in viitor si care deocamdata traieste in mine ca imaginea unui mare ideal. In aceste caz, omul crede asa de mult in adevarul, frumosul si binele din viitor si il vietuieste asa de mult ca pe ceva real, incat pierde din vedere prezentul.
Obsesia criticii si pierderea realitatii sunt asadar doua pericole pe aceasta cale. nu in ultimul rand, acestea doua au legatura cu faptul ca omul acorda o valoare foarte mare la ceea ce a devenit deja, ceea ce il impregneaza din trecut fara contributia sa. Prin opozitie cu aceasta existenta, viitorul este doar o samanta invizibila. Astfel, ceea ce aduc la lumina ca rezultat al unei dezvoltari trecute, actioneaza mult mai puternic decat conditiile din viitor. Insa meditatia asupra semintei ne poate invata ca ceea ce este mic, invizibil poarta in sine intreaga forta a dezvoltarii viitoare, in timp ce ceea ce este gata format nu mai are viitor si, prin aceasta, nu mai construieste nimic nou, ci poate sa dea nastere in launtrul sau semintei invizibile.
Viitorul apare intotdeauna imperfect, mic si lipsit de putere prin contrast cu ceea ce exista deja. Imediat insa ce forta de samanta a viitorului incepe sa fie vietuita in potentialul sau de transformare, dispare si resemnarea. teama de viitor, o dispozitie larg raspandita astazi, poate fi cel mai bine combatuta prin initiativa individuala. In aceste sens, fiecare initiativa care are drept tel transformarea omului cotidian formeaza o samanta pentru viitor. Omul superior in devenire vorbeste incet la inceput. In prima faza el apare ca un observator launtric delicat, care ne conduce printre diferitele exercitii. El observa unilateralitatile, ne incurajeaza, ne aminteste totodata, ca voce a constiintei, de propriile noastre decizii, pe care poate ca le-am uitat. ''
citat din cartea - Meditatia - introducere in practica meditatiei antroposofice de H. Zimmermann si R. Schmidt
Cu iubire,
Adriana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu